Goliciune

Dragă Iulia, păstrează cu demnitate cele mai scumpe daruri ce ți s-au dat: viața și capacitatea de a iubi. Știu că nu îți este ușor să accepți că nu ai fost iubită în aceeași măsură, întotdeauna unul din doi va iubi mai puțin și este menirea celui ce iubește să sufere dacă elevul său nu a priceput lecția, un aparent eșec ce trebuie să îți dovedească că ești cea mai vie ființă înzestrată cu această mult prea rară calitate. Poate va veni și timpul lui să experimenteze aceeași durere sau poate va trece prin viață acoperit de ninsoarea plăcerii profane și a comfortului rigid de a fi iubit fără a ști să iubească. Ce irosire banală! Dar acela nu va fi niciodată muțumit deci nici fericit. Un câine de pe stradă îți va fi fost desigur mult mai credincios. Un animal are mai mult suflet? Ce păcat, nu-i așa?! Dar uite ce minune s-a întâmplat în tine totuși, iubești... Câți sunt capabili de a iubi mai mult decât viața însăși? Iubirea este o artă și puțini sunt aleși să-i zărească aripile și să-i cunoască zborul. Este o vocație tragică și nobilă în același timp. Poartă cu demnitate stigmatul acesta nestemat!
Revenind la textul tău, vreau doar să mai adaug că acesta este un site de literatură și reprezintă o șansă specială de a împărtăși cu alții realizările personale cu caracter estetic si artistic ce decurg din procesul perfecționării tale în arta de a iubi natura, oamenii, viața, etc.
Așadar, dacă știi cu adevărat să iubești atunci poți să creezi și așteptăm roadele acestui dar minunat.