Poezie
Ecoul sufletului
1 min lectură·
Mediu
mașini, cărări,zgomote,oameni
vuiet de viață,puls de albine,
vine și trece lumea în vîrtej
unii cu ochi grei...
alții cu mimici de veselie...
pe cînd mă uimesc,vociferînd trec
nevăzîndu-mă ,prin mine privesc...
sînt aici,îmbibat cu durere și dor
cu rădăcina în aer legănîndu-se-n zbor
disperat , pe pămînt încerc să cobor
dar n-am unde și cînd
și pentru cine în gînd......
și așa suspendat în mijloc de drum
rămîn infinita coloană
a unui destin nebun.........
001259
0