Noi sîntem cei de la bloc.
Semnul minimalist al suprviețuirii planificate,
Ctitorite de slova nesfirșitelor revoluții,
Care ne-au fost cîntece de leagan.
Noi sîntem avangarda postrealismului
Mă îmbăt cu gustul otrăvit al zilei
De pîine învelită în ziar,
Reptile trec călare prin altar
Și umplu cu venin cutia milei.
Cultura noastră grasa și prosperă,
Se mîngîie pe țîțe în
Mamă, mamă, cum te-ai ascuns de lume,
Cum te-ai ascuns de soare.
Cum te-ai ascuns de vremea eternă trecătoare.
Cum te-ai ascuns ca dorul sa nu te mai atingă.
Cum te-ai ascuns ca raza sa nu ți se
În cărțile ce mi-ai adus din țară,
Miroase a țuică și-a pămînt,
Ca prunii răsfirați de vînt,
Pe drumul de la gară.
E toamnă rece sus pe deal,
Și-n poduri bate vîntul.
Se zbat puhoiele sub
Acum cind vorbesc cu voi, nimeni nu ma mai ințelege.
Chiar și cel care imi asculta telefoanele,
Obosit de geografia literaturii mele,
A ieșit la pensie.
si mi-a impraștiat maldarele de
Pe strada unde am crescut
Au construit monumente de ceața cerebrala,
îndoliate de încalzirea pămîntului.
Școala la care m-au îscris in viața,
Ca o piesa de șah a rațiunilor ignorate,
Sta acum
A explodat ca o buba țara mea liniștita,
Ne-am jucat cu comunismul și a luat foc,
Mi-am parasit apartamentul de la bloc,
Si m-am facut hoplit in oastea scita...
V-am scris pe drum scrsori
