jkloungsuh

atunci se cam schimbă contrastul

nu și adresantele mele

Acea strălucire [...]

\"daimoni\" - demon sau dimon
\"Dar trebuie să ne vedem, ca să înțelegi.\" - ca_să
Trebuie să recunosc că această parte a poveștii este mult mai bine scrisă. Apreciez claritatea, fraza scurtă și nervoasă ce susțin fiecare idee aproape perfectibil. Aceste opriri gen: \"Desfăcu larg mâinile de-a latul patului. Diminețile! [...]\" ; \"Întunericul le ține pe toate departe. Și pe toți! O, da, întunericul!\" nu prea au cum să plictisească autorul, însă aici nu s-a exagerat cu folosirea lor, deși am observat la câțiva autori de pe Agonia această problemă.
De obicei, când citesc o proză, încerc să mă identific cu anumite personaje, să le înțeleg gândirea și/sau să mă pun în locul lor. Culmea, m-am impiedicat la final de: \"Va fi o imensă și strălucitoare minciună, o impecabilă ironie, dar vreau să fiu acolo cu tine.\", mai precis de imensa și strălucitoarea minciună. Acea strălucirea nu-mi pare a fi verosimilă, cel puțin din punctul de vedere al unui personaj sub o presiune oarecare.
În schimb, în descrieri, în intervențiile tale, poți folosi aceste mijloace de înfrumusețare, însă la personaje trebuie să fie cât mai natural, să curgă, ca și cum replicile sunt copiate după personaje reale.
Ar suna mai bine: \"Va fi o imensă minciună, o impecabilă ironie, dar vreau să fiu acolo cu tine.\"
Cam atât, sunt mici ghemotoace, dar per ansamblu e foarte bine. Condeiul de prozator nu lipsește, de asta te asigur!
O zi frumoasă

fără un, nu știu de unde a ieșit*

un înainte întreg fără teorie doar practic și cred că toate cucoanele cu botu roz ar sări ca arse
asta-mi place

dacă nu poți opri un război, îl opresc eu, sau
las` că mă fac eu mare și mă răzbun
de asta cred că poemul tău ar fi trebuit să se încheie cu acel copil-terorist
până la urmă, ăsta e rezultatul

da
păi e imperioasă amanta, vezi tu. de fapt, face parte din ciclul normal al vieții. astea toate se introduc între ele
și și și cer o rezolvare de îndată

nevastă-sa

ok, dar să știi că e mare sofisticăreală în intro
și btw, un bărbat de succes e ăla care beep mai mult decât îi permite nevăstă-sa

mai e și smecta. parcă așa-i zice. era cu reclama aia cu barca, cu pescuitul, cu ajunsul la mal parcă.
să-i dai un șervețel umed, să nu se irite:(


pese: văd că ai evoluat comentatoricește. scrii cu diacritice:)) bon

e zvăc dramatic cu tentă căcăcioasă, ăla care tot face semne disperate
- heeei, exist și eu

tare bun finalul.


bre, eu aș fi lăsat doar povestioara. acel intro m-a cam lăsat rece. adică nu rece, ce mai, daor că nu spui nimic nou. tu mă știi că atunci când ceva nu-mi convine, spun. și acum chiar am spus. tu decizi :P

că am un text și nu-mi tace că-mi respiră pe nas pe gură nu l-aș putea vedea ca un backspace
nicio lipsă nici la intrare nici la ieșire și cred că aici e un plus
textul se păstrează același ritm îl păstrează deși aș putea contesta strălucirea francescăi sau a soarelui
aici mi-a sunat tare urât impiedicat dar consider că face parte din tehnica de construcție a personajelor
adică e taxabilă rău exprimarea dar personajul nu
cred că e puțin de detaliat atât timp cât textul e bun și vorbește arată
și mai cred că mă opresc aici din căutarea agonică de a găsi texte bune
prefer să adorm cu gustul că am citit un text buuun

nuditatea e cea mai sofisticată pentru că fabrică un altceva
un acela cu manșetele băgate până-n cel mai strident concept de nebunie

vorbe

pot să spun că respirația de aici e echilibrată ca un instinct pretențios de femeie
mai mult începând cu a doua strofă
de acolo un gust un altul și o senzație de parcă ai pune vobe la păstrat
ah și dacă (ți) s-ar păstra așa bine nu cred c-ar mai fi nevoie de vreo întindere anume
sofisticat
și în mișcare să nu poți atinge
ăsta ar fi un poem pe care eu l-aș evidenția

aș presupune că schimbi tare frumos fiecare felie fiecare parte de iubire cu degetele tale
viabil aș putea spune dar
presupunerea asta nu-i deloc egală cu siguranța tocmai din cauza acelei izgoniri din rai care mie nu-mi dă bine deloc
în rest toate bune

că tu spui că eu nu pricep, e ok
dar să spui că nu vezi de ce ar trebui să vii cu argumente să susții ceea ce eu nu agreez, mi se pare o totală lipsă de respect
doamnă autor, nu e vorba despre o părere personală(nu-ți face iluzii că au venit atâția cititori cu vaaai, foarte inspirat), ci despre ceva care se observă cu ochiul liber, deliberat nu
dar problema nu se creează în jurul acestei păreri, ci în jurul personalității tale egocentrice
refuzi să vezi greșelile arătate, chiar și cele care țin de diacritice și mereu ești pe lângă un răspuns adecvat

si pentru cunoscători așa arată în engleză

in barcelona
the wind is wild
like the catalan soul
and poetry is written in stone.

in barcelona
you can find out that death
isn’t worth the effort.

foarte bine create, chiar ambele variante.