Poezie
Dar mai ales nu
2 min lectură·
Mediu
Dar mai ales nu
Dar mai ales nu-mi cereți să judec vreun om:
Asemenea-s cu toții, și-atât de diferiți –
Și cât de slab e omul, se cade să nu știți –
Și cât e de puternic – priviți opritul pom !
Cât de frumos pe lume se cade să vă mint –
Doar secera din minte, s-o pierdeti în otavă –
Odihna să vă fie, ca somnul, de argint –
Și să închideți ochii în pacea lumii, gravă –
Nu-mi cereți om să judec, problema nu-i umană,
Și n-are rezolvare în știință, sau în vers,
Către apus convergem, în cârje, sau în goană,
Și-ntelepciunea noastră-i deșartă-n Univers -
Căci viața nu-i a noastră, ne-a fost împrumutată,
Să îmblânzim durere și plâns universal –
Și-n loc de bunătate de mamă, și de tată,
Ne-am îmbrăcat menirea, și ochii – în metal –
În ziduri și în mode, în forme și culoare,
În simțuri ce răsfață, în toane și plăceri -
În loc de-ntâmpinare cu pâine și cu sare,
Ne-am lepadat de Tine, și mâine, ca și ieri –
Și spunem la minciună – progres, civilizație,
Și Te mărim, se poate, cu gura doar, și-i mult –
Și spunem depărtării de Tine – educație,
Și facem libertății, și voii noastre - cult –
Un idol tot mai mare, ce lacom, ne înghite,
Și-amestecă și bine, și rău – într-un păcat,
Și voia Ta ne pare, ca fructele oprite,
Ceva care există de-i bună de mâncat !
Și nici păcat nu este, doar veșnic, voia noastră,
Și nu este Creație, și nici Tu nu exiști,
Există libertatea și voia noastra proastă,
Suntem – în orice vremuri – fățarnici ariviști –
Ce este rugăciunea? Un fel de închinare
La cine? Nu dăm viață? Nu suntem infailibili?
Nu ne-aparține viața? N-avem determinare
Să fim noi Creatorii? Priviți-vă, Penibili!
O specie canibală, de Domni ce se mănâncă,
Dar spun că concurează, serviți cacofonia!
Au creier – de maimuță, și inimă – de stâncă,
Și-opun Dumnezeirii – năroadă, omenia!
Nu-mi cereți om să judec, problema nu-i umană,
Și n-are rezolvare în știință, sau în vers,
Către apus convergem, în cârje, sau în goană,
Și-ntelepciunea noastră-i deșartă-n Univers -
Căci viața nu-i a noastră, ne-a fost împrumutată,
Să îmblânzim durere și plâns universal –
Și-n loc de bunătate de mamă, și de tată,
Ne-am imbracat menire, și suflet – în metal –
001.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 395
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Dar mai ales nu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/228401/dar-mai-ales-nuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.