Poezie
Muștele și calul
1 min lectură·
Mediu
Muștele și calul
Un stup de muște sugea sânge dintr-un cal;
De-abia se mai ținea în frâie, bietul,
Și mustele îi tot șopteau lângă ureche, cu încetul,
Ce sfântă e răbdarea, și ce bun necazul ancestral –
La drept vorbind, nici n-avea ce să facă,
Decât să tragă carul familial,
Și să se lase supt de muște, și să tacă,
Căci numai mort, de muște scapă bietul cal –
“O, doamne, tu știi sufletu-mi de cabalină cum se uscă”,
Nechează bidiviul spre tării,
“Eliberează-mă din pielea mea de cal, și fă-mă muscă,
Să pot și eu, pe piața liberă, trăi!”
Atunci o voce de bariton îi raspunde din tărie:
“O, fiule, necheaza și tu liber…căci îți dau…democrație!”
Morala
...la așa daruri... tot atâta omenie...
001.591
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Muștele și calul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/209569/mustele-si-calulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.