Poezie

Cezari și Hristos

1 min lectură·3 octombrie 2006

Mediu

Cezari și Hristos

Cezarii, toți, tânjesc la cel ce are

O frimitură-n plus, și o râvnesc –

Pe mâna cui rămâne cel ce n-are?

Pe mâna ta, calicule ceresc –

Cezarii toți, cu critic ochi măsoară

Pe cei ce au pe masa lor, mai mult –

Cine le ia, la oameni, din povară?

Doar tu, cel slab, milosul de demult –

Cezarii, toți, sunt eminenți profesori,

Cu geniul lor ei lasă mai săraci

Atâția robi – tu urci adeseori

Pe-aceeași cruce, pentru toți, și taci –

Cezarii toți, știu tot atât de bine,

În universul tot nu mai au loc –

Doar tu te rogi, la Tatăl care ține

Duh și în Cezar, și în sărăntoc –

Cezarii vor triumf de calitate,

Un standard nou la lumi atât de vechi,

Tu le primești pe toate, în păcate,

Și le cununi cu dragoste, perechi –

Cezarii toți, nici moarte n-au vreodată,

Cununi de lauri au și-n veșnicie,

Doar Tu, cununa-Þi o ridici spre Tată,

Scuipată, răstignită-n sărăcie –

001.544

Jianu Liviu-Florian. “Cezari și Hristos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/206784/cezari-si-hristos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.