Poezie

Fructul ignoranței

1 min lectură·23 august 2006

Mediu

Fructul ignoranței

Cum crește pofta lumii de a mușca din fructul

Ce-i spunem, astăzi, apă, și ieri i-am spus petrol,

Ce strâmtă e cărarea, ce sec e apeductul

Cu zimți de sânge-n gânduri, al sufletului gol –

Clepsidra ne înghite, suntem păpuși cu burta

Rotundă de-un spectacol, mai blând, mai netrudit,

Ce lesne-am uitat foamea, când am mușcat din turta

Din ce în ce mai dulce, a traiului tihnit –

Mâncăm sătui planeta, mușcăm din oameni-scâncet,

Pupila noastra rece-i de șarpe gânditor,

Materia nu ne-ajunge, și ne mușcăm de suflet,

Ne este trupul – Rege, și duhul – cerșetor –

Prea-văzători, spre piscuri, cădem cu fiecare

Secundă, în abisul de unde, dacă strig,

Mințita omenire mă calcă în picioare,

Ca o speriată turmă, lovită în câștig –

Rămâne rugăciunea proteza mea de față,

De mâini și de picioare - neputincios ca Iov,

Mă rog să merg spre cruce, cu Dumnezeu, o viață,

Cu toată omenirea, în palme, de istov…

23 august 2006

001.462

Jianu Liviu-Florian. “Fructul ignoranței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/200016/fructul-ignorantei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.