Poezie

Rugăciune

1 min lectură·29 octombrie 2008

Mediu

Rugăciune

Dă-ne puterea să tăiem din noi

Cumplita poftă de-a mânca din Tine –

A nu mânca din cel de lângă noi,

Precum din cel care se naște mâine –

Dă-ne puterea de a nu pofti

Ce-ai dat și Lumii care va să vie,

Să nu lăsăm Planeta la copii

Cupidă, nesătulă, și pustie –

Dă-ne puterea de-a descăleca

Din cai putere, risipiți prin Lume,

Păstrând puterea de-a clădi ceva,

Pentru viitorimea fără nume –

Dă-ne puterea de a face ce

Nu e deșertăciune, ci e viață,

Care atâta, Doamne, cât mai e,

Creația, după Chipul Tău, învață –

Dă-ne puterea oameni de a fi,

Iar nu roboți cu creierele rase,

Nu brute, și nici viermii unei zi,

Trăind sătui din leșurile grase –

Și cât de multă e puterea ce

Þi-o cerem, cine știe a ne spune?

De nu cumva, de mult mai bună e,

O prea cuviincioasă slăbiciune –

În care mergem, orbi, peste pământ –

Rugându-ne unde să punem pasul –

Și după mila Ta, peste mormânt

Ne dai puterea să vedem popasul –

29 octomrbie 2008

001.790

Jianu Liviu-Florian. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1807808/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.