Poezie
Le radeau de la “Meduse”
1 min lectură·
Mediu
Le radeau de la “Meduse”
Doamne, ce știm? Ca niște coji de nucă
Ne-aruncă-n cer o mărilor nălucă,
După o clipă, în abisuri negre
Același val ne spânzură-n tenebre –
Unde e Nordul? Nu știm. Instrumente
De navigat spre Tine, nu mai știm
Măcar o clipă să le buchisim.
Lumina dă măsura morții lente.
Atunci ne zbatem, aerul în piept
Să îl mai tragem, măcar o secundă.
Nu-i timp de înțeles vreun înțelept.
Doar de plutit, pe-nșelătoarea undă.
Și pești nu sunt. Mâncăm de lângă noi.
Pe cel mai slab. Altfel, să spună, cine poate
Cine să nască-n lumea de apoi,
Și cine-n lumea noastră, de păcate?
Nu-i timp doar de plutit. E un război
Atât de mut, și-atât de liber, poate,
Plin de tratate cu idei de soi
De pescuit umani, în libertate –
Da. Peștii-s oameni. Și se-nghit mereu,
Și marea seacă. Și pământul nu e.
Și undeva, la Nord, e Dumnezeu.
Bătut, pe bolta cerului, în cuie.
001.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Le radeau de la “Meduse”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1741523/le-radeau-de-la-meduseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.