Poezie

Șapte bani de nichel

1 min lectură·21 martie 2006

Mediu

Am strâns în palmă șapte bani de fier;

Șapte monezi de nichel sunătoare,

Un rest mărunt la o factura mare,

Și m-am gândit să-i pun comoară-n cer –

Într-o biserică, să îi aduc în dar,

La sfinții care-mpodobesc pereții,

Să îi însenineze darul meu, măcar

Cât îi dezmiardă zorii dimineții –

Pe drum, am întâlnit doi cerșetori:

Priveau flămânzi mâncarea din vitrină,

Și-am strâns în palmă bieții sunători,

Și nu le-am dat nimic, roșind de vină –

Pe trotuar, cerșea cu glas zdrobit

O fată ce bătea mătănii-n stradă,

Am strâns în mână banii și-am pășit

Nesimțitor la biata ei corvoadă –

Și fiecărui om ce mi-a cerut

N-am dat nimic. Și-am mers spre templu-n care

Nimic pe lume sfinții n-au avut:

Nici hrană,casă,straie – doar răbdare,

Și-atâta dragoste și rugă la Iisus,

Că le părea chiar iadul – paradisul

În care îl urmau pe Cel de Sus,

Și doar Lumina Lui – le era visul –

Dar ajungând la ușă era-nchisă –

Flămând, am cumpărat o pâine, și-am mâncat –

Mâncam plângând, căci mie eu mi-am dat

Îmbucătura sfinților promisă –

Și visul cerșetorilor – furat…

21 martie 2006

001.788

Jianu Liviu-Florian. “Șapte bani de nichel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/172454/sapte-bani-de-nichel

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.