Poezie
Palatul cu sfinti care mint
1 min lectură·
Mediu
Palatul cu sfinti care mint
Stapanul gonea pe un cal de argint,
Spre - mandru - palatul ce-n ceruri urcase -
- Stapane, luminile mintii te mint!
Noi n-avem nici hrana! Si n-avem nici case!
- Mai sus! striga el, biciuindu-si nervos
Si calul, si robii - Si mandru, palatul,
Avea temelie de carne si os,
Si slavei folos, aurea tot inaltul -
- Stapane, noi n-avem nici strai, nici mormant,
Adasta o clipa sa nastem in timpuri,
- Mai sus! striga el, si palatul in vant
Urca, haituind in hatis anotimpuri -
- Stapane, ni-e moartea palatul durat,
Si-n cer ne vom duce odata cu dansul,
- Mai sus! striga el, si palatul visat
Avea de-aur - moartea, si platina - plansul -
Si nu mai e nimeni. Doar rob, in palat,
Batranul, stapanul, ce-si vede in vise
Palatul mai mare, mai scump, mai inalt -
-Mai sus! striga el. Si ecoul se stinse.
012.683
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Palatul cu sfinti care mint.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/145574/palatul-cu-sfinti-care-mintComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cum huzurea cu ciracii
am simtit asa un chef
sa-mi descarc pe el toti dracii