Poezie

Chinul din eternitate

1 min lectură·30 septembrie 2005

Mediu

s-a subtiat in farfurie zeama

odata cu petrolul de la sonda,

as vrea sa fac din post un fel de fronda,

dar sunt doar om, si ma cuprinde foamea –

flamand, si gol, bolnav si fara casa,

imi duc planeta-n carca catre maine,

si-I multumesc lui Dumnezeu ca-mi lasa

viata de om ca pe un os de caine –

se bat pe avutii in veghea asta

elite, si eroi, artisti, vedete,

eu doar ma rog la Dumnezeu pe indelete

sa nu cunoasca oamenii napasta –

se subtiaza zi de zi planeta toata,

tot mai avan se musca din resurse,

invata tinerii de astazi pe la burse

cum se mananca oasele din tata –

si am putea sa ne intorcem langa caii

si boii care jugul painii au purtat,

dar este greu sa nu fii imparat,

doar intelept, pe –o lume cu niznaii –

si nu pot face nici-un pas, sunt deja orb

si merg spre hau cu lumea ce se bate

pentru ce-nghite, ce consuma, ce socoate

si doar pacatele de-a fi batran ma sorb

spre chinul din eternitate…

001.678

Jianu Liviu-Florian. “Chinul din eternitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/143296/chinul-din-eternitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.