Poezie

Colindă de Moși

1 min lectură·5 decembrie 2011

Mediu

Încet, încet, ne trecem, Doamne,

Cum arde ceara în cățuie,

Veri, primăveri, și ierni, și toamne,

Îți punem sufletele-n cuie –

Ca o manta de vreme proastă,

Vin moși cu-un dar – să nu mai doară

Aceste trupuri de povară,

Ce au purtat comoara voastră –

Încet, ne cocoșăm, de-a rândul,

Ne șubrezim de igrasie,

Din tot ce-am fost, rămânem Þie,

Să ne mai legeni, Doamne, gândul –

Ba am uitat unde-i bastonul,

Ba nu mai știm unde e casa,

Ba am plecat cu tot plutonul

Să ne mai umple-o pâine, plasa -

Vin moși, mereu, și pleacă moșii –

Ce dar pe lume să mai lase,

Că daruri au adus, frumoșii,

Până-au rămas doar piei, și oase –

Și pleacă ei, ne vine rândul,

Să nu mai fim deloc în stare,

Să bucurăm și prea flămândul,

Și prea sătulul - de iertare -

Încet, încet, ne trecem, Doamne,

Cum arde ceara în cățuie,

Veri, primăveri, și ierni, și toamne,

Îți punem sufletele-n cuie –

5 decembrie 2011

003.369

Jianu Liviu-Florian. “Colindă de Moși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/13995187/colinda-de-mosi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.