Poezie

De frică plâng

poezie cu frică

1 min lectură·30 iunie 2005

Mediu

De frică plâng

Ca dintr-un ghem de frică și de teamă

Întind spre Tine, Doamne, mâna mea,

Și sufletul, știind că Tu mi-ești mamă,

Mântuitorul meu, și dragostea...

Pe-această lume de păcat, a fricii,

Și-n lumea cea de dincolo, mereu,

Mă rog la Tine, bunul Dumnezeu,

Cu pruncii, și bătrânii, și părinții...

Îți spun ce simt, ce plâng, și ce mă doare,

Îți spun ca unei vițe din părinți

Că mi-este foame de iubirea Ta cea mare,

Și ocrotirea drepților Tăi sfinți...

Mi-e foame, Dumnezeule, de Tine...

Și mort de frică-n rele, mai adânc

Mi-e foame de sămânța Ta de Bine,

Și așteptându-Te, din Tine, Doamne, mânc...

Și așteptându-Te pe Tine, Doamne, plâng...

001.701

Jianu Liviu-Florian. “De frică plâng.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/129733/de-frica-plang

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.