Poezie

Cersetori de seu

2 min lectură·29 iunie 2005

Mediu

Cersetori de seu

As vrea sa nu mai vad, sa nu mai stiu

De cersetori, neputinciosi, mi-e sila,

Mi-e sila, Doamne Sfinte, si mi-e mila

Asemeni mie, este si el, viu ...

Il doare, ii e foame, rabda, cere,

Rusine mi-e, dar eu ii pun echer,

Ma-ntreb de nu iubeste o avere

Pe care-o strange-n strada, pisicher ...

Cu doi saraci, cu trei saraci in fata

Care imi cer, mi-e sila, sunt satul,

Caci nici eu n-am, nici macar o povata

De daruit, mi-e Doamne, indestul...

Cum rabzi, Parinte, Tu, saracii lumii,

Cum tot imparti la ei cate un scai,

Cum nu Te saturi Tu de rodul humii,

Si-atatea ai, si, Doamne, nici Tu n-ai...

Si mi-i arati cum sufera pe strada

Si ei asteapta parca de la mine

Pomana inteleapta de la Tine,

Si parca azi, sau maine, au sa cada ...

Ce grea e, Doamne, viata, sa-ntelegi

ca porti pe umeri viata lor sarmana,

ca ei te dor ca o deschisa rana,

Asa, neputinciosi, bolnavi, si blegi...

Si nici cuvinte n-ai ca sa-i arati

la lumea toata ca sa ii ajute,

sa-ti para de atatea ori si dati

Ca lumea-i rea, si-a sufletelor slute...

Indiferenti trec altii, multi, prin fata -

Asa nepasatori si fericiti,

Iar tu ramai pe cap cu a lor viata,

Uitati de lume, palizi si striviti...

Si-ncet, incet, devii si tu saracul

Ce nu mai are parca Dumnezeu,

Doar sufletul din ce in ce mai greu,

Si-acela, mut si surd, luat de dracul,

Gheena cersetorilor de seu...

001.684

Jianu Liviu-Florian. “Cersetori de seu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/129541/cersetori-de-seu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.