Poezie

Eu cred din ratiune

2 min lectură·22 iunie 2005

Mediu

Eu cred din ratiune

Eu cred de frica, Doamne; cred de frica

ca voi ajunge insumi eu sarac,

ca voi muri de foame-n acest veac,

ca nu ma va salva de plans nimica -

Eu cred de frica, Doamne; cred de frica

ca voi muri de foame sau de ger,

ca nu am nici-un ajutor sub cer,

ca totul moare, piere si se strica -

E drept, citindu-Ti viata, ma inchin

cata Dumnezeire e in Tine,

cum faci Tu, Doamne, bine dupa bine,

dar si in urma Ta ramane chin -

Eu cred: ce este dincolo de viata

De voia mea e, Doamne, mai presus,

Eu lupt pentru aceasta dimineata,

Prezentul meu este al meu Iisus -

Aici se face rau, se face bine

Din fapta de acum sunt judecat,

Si daca n-ar mai fi in veac sarac,

Ma-ntreb, Iisuse, te-as trada pe Tine?

De cate rele nu vom fi scapat!

Nu vom scapa de moarte si de boala,

Nu vom scapa de vicii si pacat,

Nu vom scapa de rele si de fala,

Nu vom scapa de raul celuilalt -

Si-atunci, Iisuse, ma intorc la Tine,

Tu, Cale-Adevar si Viata care

Esti si in viata, dar si dupa, bine,

Lumina care n-are-asemanare!

Si inteleg ce scump iti este darul

De-a exista, de-a fi, de-a ne fi dat

Iertarea, mila, rugaciunea, harul

Iubirea Ta de Domn si Imparat!

001.803

Jianu Liviu-Florian. “Eu cred din ratiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/128424/eu-cred-din-ratiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.