Poezie
Fii!
1 min lectură·
Mediu
Fii!
Cand saracia imi va lua, usor,
Si hrana, si-adapost, si-mbracaminte,
Nu voi cauta buruieni, nici straie, linte,
Ci da-mi puterea sa ma rog in minte,
Pana la moarte sa te rog, cu dor...
Nu-mi da speranta-acolo unde este
Doar ratacire, bezna si mormant...
Mai bine, Doamne, da-mi sa manc pamant,
Si sa privesc desertaciunea peste,
Sa fiu cu mintea-n cerul Tau cel sfant...
Mai bine lasa-mi darul de a-Ti scrie.
Si din ce n-am, sa am a darui
Macar o-ncurajare la copii,
Macar pe-un gand, un fir de poezie,
In care Te implor, Parinte, fii!
Sa simt ca toti se bat pe-aceleasi daruri,
Sa mi se faca mila sa lovesc,
Mai bine, Doamne, sa Te preaslavesc,
Din scarbe, din rusine, din amaruri,
Din chinul Tau, etern, sa ma hranesc...
Arata-mi, Doamne, cea mai stramta cale
Ce duce catre Tine, si imi fii
Pastorul ce ma-nvata a iubi
Asa, sarac, cu mainile prea goale,
Si fii, Parinte, intru mine... Fii!
001.793
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Fii!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/126275/fiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.