Poezie
Minunea de a fi
1 min lectură·
Mediu
Minunea de a fi
Din slăbiciunea mea, te laud, Tată.
Și-aș vrea cu Tine, pururi, să fiu una.
Lumina Ta să-mi mângâie micimea,
Și umbra Ta să fiu, adevărată.
Din toată viața mea aș vrea să fug.
Să-mi fii orice potecă și cărare.
Să crească rugăciunea tot mai mare
În gândul meu, asemeni unui rug.
Din tot ce sunt, cuvântu-Ti să rămână.
În psalmii Tăi, curat să mă topesc.
Să nu mai fiu nimic. Să te gândesc
Și să ma rog Luminii Tale până
Mă vei zidi cu suflet îngeresc.
Și-așa, din taină-n taină, să-ți simt mâna
Cum mă alintă-n rug de poezii.
Nimic pe lume, Doamne, de n-aș ști
Aș vrea smerit să-Þi împletesc cununa
Minunii Tale, Doamne, de A FI...
012.449
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Minunea de a fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/124005/minunea-de-a-fiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
aici e o contradictie, atata timp cat exista ganduri, cine sau ce e nimic?