Poezie
Eram apusul care...
1 min lectură·
Mediu
ERAM APUSUL CARE...
eram apusul care rostogolea în crini
ecouri, stând cu capul pe umbra mea târzie
și văruiam cu vise pădurea de arini
când mi-aplecam obrazul pe floarea de colie
poieni de fragi sălbatici amiroseam în munți -
cutreieram prin ierburi rănite de culoare,
luam în palme trupul cosașilor mărunți
și ascultam cum bate o inimă de floare
pe lazuri de ferigă, colibe de frunzar
dregeam cu fragi în suflet și mâinile de rouă,
o mocăniță surdă urca într-un altar
o lună cu tipsia tăiată pe din două
copilăria toată s-a preschimbat în vești,
întinse pe frânghia legată de o grindă
demult s-a scurs apusul ca vinul vechi în cești,
pierdut, un car cu îngeri a tras la noi în tindă
și urcă Egheroiul o pasăre de luni
curechi,vinars și slană se dau din mână-n mână -
se zbate înserarea prin miezuri de aluni
și timpul se întoarce pe caierul de lână...
012.634
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Eram apusul care....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/110546/eram-apusul-careComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„și văruiam cu vise pădurea de arini” , „și ascultam cum bate o inimă de floare” , „o mocăniță surdă urca”, „se zbate înserarea prin miezuri de aluni/ și timpul se întoarce pe caierul de lână...” Imagini foarte frumoase care imi amintesc de mocanita de pe Vaser, de padurile de brad din Viseu, in general de bunicii mei din Maramures. Cat de departe sunt…! Ei. Si eu.
Bine ca poezia umple golul lasat de cei plecati!...
Cu prietenie, Maria