Poezie

Ascensorul de veci

1 min lectură·17 februarie 2005

Mediu

ASCENSORUL DE VECI

urcăm cu ascensorul în blocul cu bătrâni,

pândind după ferestre, pășind spre ghilotină,

înfiorate umbre-n cuțitul de lumină -

nemaicerând nici ziua de mâine să le-amâni –

copii pe care nimeni în casă nu-i dorește,

ei sunt istoria care își cere loc de veci,

și îngropată, albă, în tâmplele lor reci,

prin ochii lor contemplă, cu ochii ei de pește –

sunt ceasuri care încă mai îndrăznesc a bate,

și bat dezordonate, și bat, însingurate,

și cine știe cine din când în când răzbate

din frontul existenței, ducându-i vii, în spate -

și-urcăm cu ascensorul acesta de chibrituri,

și nu știm niciodată când vom ieși din scenă,

bieți gunoieri ce-aruncă cu stihuri și cu mituri,

bătrânii-n tomberoane, și viața lor – la benă …

001.807

Jianu Liviu-Florian. “Ascensorul de veci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/106664/ascensorul-de-veci

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.