Parfumate, cuvintele

1 min lectură·25 ianuarie 2005

Mediu

Parfumate, cuvintele noastre,

Voluptoase, ne duc spre palat,

Unde palmele sună și bat,

Și cântările sună măiastre -

Iubitor, e cu noi cel bogat -

Suflet mare, în scumpa lui iie,

Din stomac ne-a cântat simfonie,

Și din gură-a cântat,

minunat -

Parfumate, cuvintele sar

Au uitat de săraci pe la poartă,

Lazăr cere pe limba lui moartă

O felie de pâine, măcar -

Dar cuvintele noastre ne cântă,

Dar cuvintele noastre ne joacă,

Poate Lazăr, sărac, o să tacă,

De atâta mireasmă, prea sfântă -

Parfumate, cuvintele noastre

fac să tacă săracii din lume,

doar cuvintele noastre au nume,

nu flămânzii și goii din castre -

parfumate, cuvintele noastre,

ne conduc cu bogații în iad,

urcă-n Rai, bietul Lazăr, săracul,

parfumate, cuvintele noastre,

ne aduc doar aminte, și ard...

012.209

Jianu Liviu-Florian. “Parfumate, cuvintele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/103128/parfumate-cuvintele

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

cuvinte otravite
parfum gri
jocuri minunate
vii sau moarte