Poezie
Scaunului meu
1 min lectură·
Mediu
Scaunului meu
De aș lăsa o pasăre pe tine,
Un arbore, o lacrimă, un gnom,
De aș lăsa în locul meu un om,
Dar golul - nu! - un gol nu se cuvine -
Și cum visam la pensie să ies,
pe locul meu să las un om de treabă,
să mă salute, să îmi dea din mers
un \"bună ziua!\", \"bună, mamă dragă!\" -
și-acum privesc cum se închide tot.
întâi se-nchide una, apoi alta,
și rămân scaunele la pensie, cum pot,
și oamenii rămân și ei, cu moartea -
da. te-am iubit. muream mai oficial
când cineva te ocupa pe tine.
era normal, și omenește, si uman,
era speranța că va fi mai bine -
și-acum rămâi la pensie și gol,
și toată țara este parcă goală,
un scaun pe care nu stă nici-un om,
si-un cimitir, fără șomaj, sub piatra goală...
001.616
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Scaunului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/102545/scaunului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.