Poezie

Icoana

1 min lectură·12 ianuarie 2005

Mediu

ICOANA

din istoria bisericii Madona Dudu, Craiova

Și cerul a scăpat icoana-n crengi.

Pesemne-acolo s-a rugat o mamă,

Un păcătos de seamă și-a dat seamă,

Sau s-a născut un prunc sărman pe cergi –

Și un păstor găsi în crengi icoana,

Și a vândut-o unui negustor,

Căci toți ne vindem dragostea și rana,

Și le iubim din banii tuturor –

Dar tot venea la loc, în crengi, icoana,

Se întorcea așa cum s-a născut,

Cu peștera, cu pruncul și cu mama,

Și lumea o vindea de la-nceput –

Și toți vedeau că dânsa se întoarce,

Că nu e chip o dragoste să vinzi,

Că mama și cu pruncul au ca pace

Aceeași libertate de arginți,

Și-au ridicat biserică, să aibă

Întreaga lume-n dânsa adăpost,

Să nu mai plouă peste mame oarbe,

Nici peste prunci născuți fără de rost –

Și-ți spun, Marie, să nu dormi, sărmană,

Și-ți spun, Iisuse, turma să-ți aduni,

Că lumea toată parcă e o rană

Ce vinde și răscumpără minuni –

Și nu mai este loc de nevânzare...

Și-atunci din toată Lumea, Vă rugăm

Să faceți o biserică în care

De prețul mamelor cu pruncul - să uitam...

30 ianuarie 2003

001.897

Jianu Liviu-Florian. “Icoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/101220/icoana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.