Poezie

Lumina Lumii

1 min lectură·4 ianuarie 2005

Mediu

LUMINA LUMII

Prea Fericirii Sale, Teoctist

Inima mea s-a mișcat ca un prunc într-o mamă,

Inima mea și-a găsit în tăcere umbrar,

Răcorit colindam peste râul din mine de-o seamă

Cu o pace a inimii care n-are pe Lume hotar –

Eram curgere din pământ către minte,

Nu eram, și nefiind, respiram necuvânt,

Și din aburul blând al atâtor nespuse cuvinte

Eu un altul mișcam, ca dovadă supremă că sânt –

Unde line ce-și duc orologiul spre maluri,

Bătea inima mea într-un sânge apus, subteran,

Eram pustnic în mine, libertatea de-a nu fi în van,

Și o turmă de valuri pășteam, pe o mare de lanuri –

Era liniștea care te duce în porți

Între care privești către sine,

Înapoi – veșnicii, și pe loc – veșnicia ce-o porți

Într-un suflet ce iese afară din tine, spre Tine –

23 aprilie 2001

001.497

Jianu Liviu-Florian. “Lumina Lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/100145/lumina-lumii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.