Cugetări ( personale )... din grădina Domnului (III)

Haina nu îi poate da omului, stofa. Nu da rugăciunea din minte, pentru minunea de pe gard. Faptul că nu știm când murim, ne ferește de emoțiile și tracul evenimentului. Viața ne împarte cuvintele la toți, moartea – tăcerea. Vizitează cimitirele ca să vezi încă, unde n-ai ajuns. Chiar și cel care nu cere nimic, întinde mâna. Când nu are înțelepți care să îl înțeleagă, Dumnezeu vorbește prin gura nebunilor. Teme-te de draci, când îți oferă daruri. Cine nu are urechi de auzit, ochi de citit, sau degete de pipăit, credeți că are gură de povestit, sau suflet de mărturist? Pofta vine răbdând. Doamne, facă-se nevoia ta, voia noastră! Ca fotbalist, oaia joaca întotdeauna în divizia Be. Decât creștin cu numele, mai bine creștin fără nume. Dacă te joci cu cuvintele, riști să se joace cu tine, faptele. A fi oaia albă a lui Dumnezeu, înseamnă a fi oaia neagră a oamenilor. Un orb se juca de-a v-ati ascunselea cu soarele. Înduioșat de căutarea orbului, soarele a ieșit și i-a spus: Sunt aici! Neîncrezător, orbul i-a răspuns: Te cred, numai dacă te pipăi! Urma scapă turma, cu prețul vieții. Mă fac frate cu dracul, până trec puntea: apoi, ne facem frați de cruce. Când nu poți face nimic pentru nimeni, roagă-te, și vei face totul pentru toți. Dracul face rău din spirit caritabil. Așteptandu-l pe Gaudot, tot întâlnești un cal maro. Nunta cu lăutari, e ca fecioara între curvari. În toată istoria omenirii, nu s-a purtat nici-un război pentru a câștiga înțelepciune. Cu excepția războaielor cu sinele. - Ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său? –Seama.