jhyt8rkji78okliu

* mea. fara cuvinte...
e aiurea, am mai spus treaba asta, citesc de multe ori poezii care ma ating, dar care ma lasa fara cuvinte. ce pot sa spun? mi-a placut cum ai aratat ca nu ai cum sa impingi extremul dincolo de extrem: \"Cum sa Te inalt, mai inalt decat esti? Cum sa Te maresc, mai mult decat esti?\"
mai e ceva de spus?

\"alaturi de mine vei tu…\"
ori l-ai mancat pe \"fi\", ori nu inteleg eu ce vrei sa spui aici...

frumoasa ideea din ultima strofa... iluzii destrabalate. hmm...

aparent banala. doar un tablou? oricum, frumos pictat. dar nu doar atat.
in plus, o poezie care este exact ceea ce descrie... uite o poezie care curge frumos pe \"nisipul\" monitorului. o poezie care danseaza intre doua opriri pentru ca, ajunsa la capatul odihnei, sa porneasca mai departe...
* mea...

movi, nu ma pricep prea bine la asemenea analize. ca asta ar putea fi sute pe site, poate fi singura, cine stie? eu nu stiu. in primul rand * mea pentru analiza de fata, care zic eu ca ar fi fost mai bine incadrata la tehnica literara.
dezbati o problema subiectiva, asta deoarece \"cliseele\" pe care tu le-ai vazut in aceasta poezie mie imi par a fi detalii care distrag atentia, dar nicidecum nu o distrug. ele pot placea unora, altii le pot gasi ca fiind \"colturoase\", depinde de cititor. mie imi place poezia asa cum a pus-o brub, dar si varianta ta e frumoasa, deoarece e mai muzicala, curge mai fluent, ca o mangaiere pe ganduri, intelegi? nu se opreste asupra detaliilor aparent nesemnificative.

nu ma simt in stare sa ma fac inteles intr-o astfel de problema, desi eu am inteles ce vrei sa spui aici. ramane sa isi analizeze si brub textul si sa faca asa cum simte el ca-i mai bine.

elementul \"reclame\" este probabil prea personal, altfel nu-mi explic ce e cu ele, reclamele, in poezie.
e frumoasa ideea. \"frumoaso, tine ochii deschisi si cand te sarut, sa vad si in astfel de momente ce-ti canta sufletul\".
mda, frumoasa...
poezia...

\"Numai inaltul imi protejeaza plecarea\"...
este ceva frumos in versul asta, parca aici este esenta intregului text. toate celelalte imi par a fi doar note de subsol, completari, pentru ca el, Versul Prim, sa nu fie singur. sau doar articole vestimentare, sa-l imbrace.
dar eu vreau sa mi-l imaginez GOL. dezbracat, ca femeia primordiala. o eva. nimic nu mai conteaza. decat inaltul. ultima bariera in calea evadarii totale.

sa, se topeasca, sa se mistuie pe mine, in mine, cu mine...
bravo, oana!

hey, misfly, poezia este frumoasa, as fi spus chiar foarte, dar schiopateaza intr-un singur loc. ar trebui sa inlocuiesti \"ziua\" cu \"noaptea\" (sufletului meu), din motive care ar trebui sa fie lesne de inteles. in primul rand pentru a fi in ton cu celalalt mare contrast din tema: \"a fi\" si \"a nu fi\". nu stiu daca se poate vedea o ploaie de stele pe cerul zilei, fie ea si ziua sufletului, iar imaginea care si-o formeaza cititorul despre text poate fi putin ciobita de aceasta nepotrivire. in al doilea rand nu inteleg cum ar putea rasaritul sa urmeze zilei.
gandeste-te la ce ti-am propus, sunt convins ca asa ar fi o poezie foarte frumoasa...

Ok, stimabile domn Liviu Nanu, tocmai mi s-a pus in gat un nod de toata frumusetea pe care imi aduc aminte ca l-am mai simtit doar de doua ori in privinta acestui site: prima oara cand ne-am solidarizat (aproape?) toti impotriva Marianei Ilie, iar a doua oara cand am citit cuvintele pe care Kop le-a lasat in subsolul unui editorial despre serile din Club A, spunand ca noi scriem istorie.
Ceea ce ma emotioneaza aici este faptul ca ai scris despre emotiile pe care multi nu stiau cum sa si le descrie, multime in care ma includ si pe mine. Si pe cuvant ca-mi vine sa plang. Ori poate ca deja plang. Uneori lacrimile curg pe sub pielea obrazului, intelegi?
simt multe acum, ar fi multe de spus, dar uite ca tot nu-mi gasesc cuvintele.

ideea de \"chirie\" din final contrasteaza cu \"oferta\" careia ii faci reclama in text, de aceea cred ca ar trebui modificata sau scoasa, pentru un tablou mai armonios, mai melodios. nu prea da bine sa spui ca esti gata sa oferi totul (eu asta am inteles), pentru ca in final sa marturisesti ca el este , totusi, un chirias...
parerea mea...

suna fain, are o muzica a ei, imi aduce aminte de simply red... in versul al zecelea primele doua cuvinte nu se prea impaca, poate faci ceva cu ele... in rest, primavara. si magnolii...

sobrietatea este cel mai autentic simt, simtul de baza, pe el se ridica toate celelalte artificialitati pe care noi le numim fericiri, bucurii, etc...

lapis, textu-i super,
inveseleste \"cetitoriu\". nu-s\' ce sa zic despre el, pare banal la prima impresie, da\' cuvintele incanta gandirea, iar muzica textului incanta auzul...

lapis, vivi pare cea mai potrivita pentru descrierea lui epi. da horia zice ca tipa nu-i de pe site.

puck, ORICINE poate veni, chiar daca are de gand sa stea in banca lui (care de fapt e scaun) fara sa zica nimic.
asa ca poti veni cu juma\' de bucuresti, intelegi. interesu\' conteaza, mey :).

hai sa vorbim putina poezie. ca, vorba ta, de la atata recitat ni se-apleaca...

revin cu u comentariu ceva mai serios, deoarece data trecuta nu am avut destul timp pentru asa ceva.
imi place poezia ta deoarece are un \"film\" clar, un scenariu usor de vizualizat cu ochii mintii, nefiind un text dificil. m-a dat gata expresia \"te-ai ghemuit in patul inimii mele\", iar pe de alta parte mi-ar placea sa ma ghemuiesc in inima unei indragostite. tare confortabil tre\' sa fie. cat despre oaspete, lasa-l acolo. poate ca hera nu a citit poezia anterioara, in care il gonesti pe ultimul chirias...

textul seamana, in imaginatia mea, cu un tablou suprarealist, iar mie imi place foarte mult salvador dali, deoarece picturile lui sunt clare, personajele bine conturate. iar elementul suprarealist din poezia ta bine conturata este inima-pat, intelegi? ar putea fi si \"gandurile care se sprijina\", dar poate ca aici vrei doar sa spui altfel ca isi sprijinea capul pe san, asa ca ma abtin.

nu inteleg in final de ce ai fi vrut sa cobori \"inspre pamant\". cumva nu e bine acolo sus, cu el, sau ti-e frica sa nu fie si el tot un chirias neserios?

amalia, trecerea mea a fost cam rapida data trecuta, de aceea am revenut sa iti spun ca textul imi place deoarece ma face sa imi imaginez un tablou. adeca actiunea are contur, nu este un text dificil. in plus are cliseul acela de la inceput, \"te-ai ghemuit in patul inimii mele\", care suna foarte frumos. asta deoarece o fata este frumoasa cand doarme, iar pe de alta parte mi-ar placea sa dorm in inima unei fete :).
si nu in ultimul rand, m-am gandit la dali. un suprarealism bine conturat...

extra, amalia, extra...
guarda, e passa!

uite o chestie similara: adevaratul timp exista intre secunde, intre clipe. hai sa ne oprim intre secunde, sa fim una cu timpul. sa fim eterni... sa fim? dar vom mai fi oare? cu siguranta nu. atunci ce rost are sa ne oprim intre secunde? ce rost are sa ne dorim acest lucru? hai mai bine sa traim si sa acceptam sfarsitul.
de ce sa vrem sa traim intre vis si realitate? hai mai bine sa visam, orice, fie frumos, fie urat. hai sa ne inaltam doar pentru a ne prabusi. deoarece pamantul in cazul acesta este o poarta catre darul vietii. pentru ca exista o rasplata pana la urma. la capatul drumului ne asteapta timpul. punctul terminus este eternitatea, care este darul vietii.