jhyt8rkji78okliu

sa inteleg ca nu te prea cunosti. adica esti copac, cer, mare sau munte? sau toate la un loc? si daca-i asa, unde se delimiteaza fiecare? ce e copac, ce e cer, ce e mare, ce e munte?
uite parerea mea! marea ajunge prin radacina copacului pana la frunzele lui, copacul mangaie cerul (adica aerul, care e parte din atmosfera, parte din cer), acesta din urma imbratiseaza varful muntelui, de pe care izvoarele se scurg nascand marea. acum vezi cum sta treaba? bine-nteles ca da, doar stiai asta de la inceput :) .

ei bine, te-am multumit pr toate?

lapislazuli este un indragostit...

doi este duperb... pur si simplu...
nu prea ai ce spune la un haiku, mai ales la unul care ma lasa mut de uimire. doi este pur si simplu formidabil poate din cauza sugestiei. adriana vrea un tablou cu doi. ce fel de tablou? un tablou cu un ochi, cu gene si cu un curcubeu asternut peste ele. hmm...
tocmai mi-am adus aminte de o imagine dintr-o poezie de-a lui mat(ei ghigiu, bla-bla-bla), in care printr-o clipire genele lui (sau ale ei, ale noctei?) spintecau cerul. sau pamantul. sau... dar mai conteaza? spintecau universul! superba imagine. grandioasa.

haiku-urile lui lapis imi par a fi deosebit de calme, probabil ca am ramas cu impresia asta de cand am citit \"constanta\". pun pariu ca toamna de aici este tot de pe plaiuri constantene.

oare ati remarcat? fiecare haiku este un cliseu. impreuna compun un film, o poveste. va aduceti aminte de proiectoarele acelea vechi la care ne aratau parintii povesti? tata cumpara filmele de la librarie, dar se gaseau cu duiumul peste tot. erau numai imagini, colorate. ca aici. nu exista miscare. doar cliseul. detaliul. si emotia. emotia cititorului.

sa nu uit: mi-a mai adus aminte de ioana lui pan din toamna ei (\"ioana din toamna\", cine stie cunoaste), care este una din poeziile ce mi-au lasat impresii bune.


*mea... si emotia...

a doua epigrama din text ar mai merge, dar celelalte sunt neclare, nu prea rasare nimic din ele. e clar ca nu au fost gandite (si) contextual. se vede treaba ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

draga mea, nu pot sa nu remarc faptul ca epigramele tale nu ma prea amuza. vina poate fi a mea, pe de o parte, deoarece nu-s cine stie ce cetitor de epigrama. pe de alta parte recunosc franc faptul ca de fiecare data cand am nimerit prin epigramele lui genuneanu am ras copios.

in orice caz, dincolo de modul de abordare al temei din acest catren imi zgarie ochii capusile din titlu, care ar trebui sa fie capuse, nu capusi. iti dai seama ca daca titlul ma irita nu mai intru la text cu aceeasi pofta. nu esti prima careia ii spun lucruri de genul asta. a doua lovitura este de gen \"tehnic\": ultimul vers nu se pupa cu precedentele, datorita diferentei de silabe. ori versurile unei epigrame sunt obligatoriu egale, asa-i?

in incheiere: oricum nu este nici pe departe epigrama. unde este ironia? textul de fata trateaza problema prea serios, intelegi? iti propun sa-l retragi si sa mai lucrezi nu atat la aceste patru versuri (poti renunta la ele) cat la tema, deoarece nu-i de lepadat, ba chiar de dezvoltat.

ahh, genunene, \"s-a-nserat\", amice...

veni, textul asta mi-a ajuns instantaneu in centrul sufletului, prin cortex. foarte profund, desi ar putea parea banal. ei bine, nu este banal!
* mea pentru viziune.

frumoaso, vezi ce faci cu acel \"frumoase-i\". cratima nu-si prea are rostul acolo, intelegi dumneata? in plus, ti-ar mai lipsi apostroful prin vreo doua locuri.

lol!!!

nu stiu ce sa spun despre poezia asta, mie imi sugereaza abandon... tema este frumoasa, daca am inteles-o eu bine. \"hai sa ne despartim prieteni\", prima strofa descriind starea (dezastruoasa?) in care se afla relatia dintre cei doi.

ar putea fi vorba si de o \"chemare la intelegere\", strofa a doua lasand \"la alegere\" ambele variamte, insa eu raman atasat de prima, datorita acelui \"sentiment sortit la infrangere\".

textul imi place, mi-a adus aminte de tablourile lui dali. ar putea fi de vina plajele sugerate in prima strofa sau culoarea pagini, care ma fac sa ma gandesc la nisipurile de la cadaques.

de acord pentru volum.

in rest, cuvintele sunt de prisos...

cele mai frumoase poezii vor fi intotdeauna cele compuse din imagini simple si clare. iata un exemplu!
pentru ultima strofa, care mi-a dat palpitatii, iti acord *mea!

hmm, acum il inteleg mai bine, ar merita o steluta veritabila. din pacate, eu am doar o imitatie, dar ti-o dau cu draga inima.

*mea.

daca iti place varianta initiala poti sa o pastrezi. si eu sunt de aceeasi parere cu tine, e mai bine conturat mediul, scenariul, intelegi? dar schimba titlul. compozitia in sine nu are numic nepotrivit, doar ca nu e ceea ce eu stiu ca ar trebui sa fie un haiku.
trebuie sa precizez insa, pentru a nu stiu cata oara, ca privitor la tehnica literara nu stiu prea multe. asa ca altii mai invatati ar putea sa-ti dea dreptate. sau chiar stelute :)

imaginea e frumoasa, iar expresia \"bandaje de ceata\" suna bine. totusi, unde este 5-7-5-ul necesar unui haiku?

ok, nu ma repezi daca nici eu nu am inteles, dar parca vad aici alte arcuri, alte sageti!

*mea!!!

ok, nu ma repezi daca nici eu nu am inteles, dar parca vad aici alte arcuri, alte sageti!

*mea!!!

cred ca m-a atras ideea aceasta de translatie din universul \"exterior-material-social-nespiritual-etc\" in cel \"interior-emotional-imaterial-spiritual-si asa mai departe\". ori translatia pur si simplu, ca in poezia anterioara, \"copil\".
frumoasa imaginea acestei ferestre care blocand calea eu-lui catre exterior da unda verde catre interior. vezi tu, mie imi place sa cred ca deschiderea din final este orientata catre suflet, nicidecum catre lume...

textul m-a emotionat, ca si \"copil\". nu inteleg de ce pana acum are doar 28 de vizionari si un singur comentariu (al meu), avand in vedere ca merita cel putin o stea. pana cand se va hotari cineva cu drepturi de vot, ma incumet eu sa-ti acord *mea.

textul asta este un cerc inchis, nu i-as putea gasi nici un cusur oricat as vrea... * mea pentru \"am invatat sa le tac\" pe ele, cuvintele. in final chiar am avut senzatia unei harababuri, dar hei, sunt gandurile pa care le descrii, nu-i asa?

jupane bitter, daca ai stii tu cat de calm vorbeste bogdan geana cu cei din jur probabil ca ai retrage fraza aceea din al doilea comentariu. e adevarat ca uneori rade cu pofta, dar nu zgomotos. in plus, cei ce nu-l cunosc pot avea impresia ca sunt ii trateaza ironic (eu nu-l cunosc!!!).
cat despre arta apararii, e mai onorabil (cred eu) sa fii avocatul altuia decat propriul tau avocat. geana apara un text. tu ce aperi? stiu, o opinie.

nu stiu daca ai citit textele sau comentariile silvei. opiniile tale o transforma intr-o semi-analfabeta, pe cand poeziile si ocazionalele ei invataturi demonstreaza contrariul.

tema este super, merita o steluta veritabila pentru felul in care este expusa. mi-au placut cateva pasaje cum ar fi cele cu mamele si copii, capul si picioarele...

ai grija insa la cacofonii, deoarece mi se pare ca apar pe alocuri, ceea ce nu da bine. sunt ca niste rupturi intr-o tesatura frumoasa, intelegi?

uite, totusi, *mea.