Poezie
Nostalgii
1 min lectură·
Mediu
Nostalgii
Inima-i ușoară și-a pierdut iluziile.
Corpul strălucește și-a lepădat grijile, așteptările.
În veșnicie dau timpul pietrei să devină om.
Lumina peste tot și-n toate, lumină.
Întunericul se diluează,
în curând va deveni doar amintire.
Sfârșitul dualitătii,
durerea transformării
acceptarea, înțelegerea, regăsirea
le vrei acum?
Hai vino cu mine, urmeaza-ți sufletul.
Ia calea intuiției a luminii din tine.
Doar să vrei să vezi...
Oprește-te o clipa și privește
ascultă, acceptă, înalță-te,
spirala evoluției te absoarbe.
Ciripit de păsărele în zori.
Luna plină, rotund argintie .
Apus de soare, plin de ardoare,
stins în departare, în zenit.
Toate aceste minunății vor deveni doar nostalgii.
În matricea mea s-au impregnat,
pe toate le-am trăit, le-am creat
cu iubire și lumină le-am așezat în mine.
Și veșnica întrebare ...CE VA URMA?
022.581
0
versuri redundante prin simplism:
\"În veșnicie dau timpul pietrei să devină om.\", mai doamne, ce-ai vrut sa zici?!
\"Oprește-te o clipa și privește
ascultă, acceptă, înalță-te,
spirala evoluției te absoarbe.\" alta \'judecata\' de valoare?!
\"Ciripit de păsărele în zori.
Luna plină, rotund argintie .
Apus de soare, plin de ardoare,\"(ardoare???)
text de clasa IV-a, cu dispensa... (citeste Doru Emanuel Iconar)
in primul rand, cred ca trebuie sa citesti mult, sa filtrezi foarte atent textele tale, si sa ne vedem pe site
sper sa nu te fi suparat prea mult(stiu ca da),
eugen