Ivanov Sergiu

Parfumul florilor de tei, E-un vis, obsesie a unor veri trecute, O amintire, album cu poze prăfuite. Poți spune că sunt eu de vrei, Eu, cel rătăcit în clipele pierdute Ale lui

În toamne târzii, Când norii sunt gri, Doar noi doi să stăm... Să fim iar copii, Cu gânduri hazlii, Visând să zburăm... Spre ceru-nstelat, Cu gându'-mpăcat, Ne îmbrățișăm... O stea s-a scuzat, Apoi

Serenadă pentru Lalamí Cri-cri cânta un greier gri, Ascuns prin frunze într-o toamnă. Udat de ploile prea reci, târzii. Îl asculta micuța care nu putea s-adoarmă. - Adormi ușor micuță

A mea și-a ei... Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei Și toată lumea mea e-n palma ei, Cu linii line conturate de degete sprințare, Ce gustă din podul palmei picături de mare... Mi-e

Primăvară cu stropi care cad monoton, Atingându-mi grăbit obrajii cei reci. Început de Prier schiţat gri în creion, Cu vântul care aleargă nebun pe poteci... Anotimp uşor sinistru şi uşor