A imbatranit Pamantul...

1 min lectură·25 ianuarie 2009

Mediu

Si-ncet, incet, El moare.

Surorile-planete-i plang de mila,

Si al lui,

Soare...

Si toti cu-n singur glas,

Il blesteama pe om,

Ce cu stiinta lui,

Care-i defapt prostie,

Si-a batut joc de El.

I-a tuns parul verzui,

Ce-i flutura in vant,

Si-n loc...

Razand,

I-a pus doar spini si foc.

I-a scos si ochii, chiar...

Sarmanu\' acu-i si orb;

Si pieptu-i mare si vanjos,l-a gaurit,

Sa-i scota inima a vrut...

Nebunul om... aproape a reusit...

Si bratele-i muntoase,

Din ele a ciuntit;

Iar in ale lui coaste,

Zgarie-nori si-uzine i-au infipt.

Moare incet, Pamantul... aproape a murit.

Nebunule, un\' vrei s-ajungi?

Vrei sa-l omori?!

Cat vrei sa-ti dea?!

Ti-a dat destul!

Tu ce i-ai dat? Cand ai de gand?!

011.838

Ivan Elena. “A imbatranit Pamantul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivan-elena-0030768/poezie/1820075/a-imbatranit-pamantul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Dureros de realistă această temă, care aduce...teama de haos. Un îndemn la responsabilizare, la datoria față de lumea reală, de noi înșine.