În ceață

Stau în mijlocul furtunii, deasupra cerului-nghețat Stau în ploaia cea rece și amorțită Ce se prelinge pe palton și pe părul încă uscat. Tunetele se aud din cer, bubuind deasupra mea Lumina fulgerelor, se despică lângă palma mea. Întreaga zare se luminează cu umbre Culoarea cerului e mult mai roșie-n penumbre Furtuna parcă prinde aripi și vrea cu ea să mă ducă. Nimic nu mai se află împrejurul meu Decât copaci și resturile din flori Frunze se ridic la cer Și iau forme de zburători. Căderea asfințitului se face lentă Și în locul ei ia loc Luna ce trimite lumini de foc Către chipul meu ud și-aproape mort. Mort de oboseala ce m-apasă Mort de foametea ce nu-mi dă pace Mort de durerea-n din suflet Ce m-apasă ca niște gânduri mărunte. Penumbrele au forma neagră Colorate sunt mai mult opace Curcubeul nu mai are culoare S-a pierdut în marea cea albastră. Și totul e vechi și sumbru Trist și rece, de-ngheață Așa cum inima mie ciob de gheață Așa toate rămân în ceață.