Nu te răpune

Cutreier locuri neumblate ca un suflet nebun Și caut speranță și mângâiere Într-un colț de umbră pustiu și plin de fum. Cutreier căi neștiute și drumuri pline de pietre Îmi zvedrelesc picioarele ce-mi chinuie acum, Cărarea plină de spini, ca acele, Cărarea plină de noroi, Îmi zvedrelesc mâinile Crengile și frunzele de-alun. Lumina se ascunde-n spate și mă împinge de la spate Căci noaptea mă-nconjoară Și nu o să mai am nici măcar o rază de soare. Creierii îmi iau foc și mă frig Înebunesc de tot Și mă târesc și mă ating Cuvinte, amintiri ce dor. Rămasă undeva sărmană Rămasă undeva nebună Mă găsesc leii înfometați Ce mă doresc să mă înfulece. Știu că sunt înfometați si vor să mă ucidă Dar n-am decât o hartă Și penelul ce este gol. Să trimit carte nu se poate Căci undeva putrezesc Și-a rămas din mine, Un os și un crez: Crezul de a crede în tine Crezul de a-ți urma Drumul. Nu în sălbăticie. Drumul. Pe care vrei să pășești. Și lasă-n urmă frigul ce iar te apasă Continuăți cu credință Visul, ce îl ai in viață.