În liniștea serii

Astăzi, când soarele apune din nou pe perna eterului înspumat de clarul albastru Șoaptele vor adormi din nou în începuturile vieții și se vor naște mâine de dimineață fără să clipească, afară în soare. Iar, când vor răsări și primele lumini de aur ale zilei albastre Vor zbura toate gândurile unei nopți ce a rămas, un astru Vor ciripi gândurile sufletului adânc În mijirea zorilor de sfinți. Va renaște prima lacrimă de ploaie a zilei de mâine Va cânta și malul mării, plin de stâncă Despre toate ce se întâmplă în această lume. Despre viața, care păsește aproape de întunericul clepsidră Despre ce se aude ziua, când se naște lumina Despre voci și despre simplele cuvinte. Iar, când din nou noaptea va apune alături de ziua de mâine Va păși câte un astru la lumina lumânării Ca să ofere, liniște adâncă, serii.