Iubirea …și doar un crâncen dor
putea lupta
cu foșnetul di viața mea,
un șant adânc săpat în mine
un sânge rece-mi curge în vine
un măcelar înfumurat s-a
arătat în ochii mei
și-un ucigaș
De ce să-ți simt tăcerea
umplându-mi de venin
nemângâierea
de ce te simt
încărcându-mi venele cu foc …
ce timp nărod
ce clipă crudă…
ce n-șelătoare e simțirea
dezonorantă-i parcă
Încet
mă transform într-un fluture
în exterior
și-un vierme cu
mii de aripi,
în interior
nezburate,
încet
mă recunosc
privindu-mi
sufletul beteag
lăsat la cheremul
Murdar de atâta
dorință
sufletul plutește
lunatic
printre idei
ce nasc și mor
nerostite,
călăul gândurilor
are ambiguitatea
iubirii
și amărăciunea viselor
sfărâmate
imaginile
