Poezie
Dincolo de timp
1 min lectură·
Mediu
O zi e cât un veac, veacul cât o secundă
Nu mai există timp, nimicul mă inundă
Iar viața ca un vis, trăit de nu știu cine
A fost aievea totul, ori nu mai știu prea bine?
O amintire-mi bate prin tâmpla ce n-o am
Mă las descătușată de tot ce nici n-aveam
Rămasă în suspans, aud bătând, îmi pare
O inimă vibrând din ce în ce mai tare.
Se zbuciumă, se zbate, o țin ca într-un pumn
De l-aș deschide oare, nu s-ar preface-n fum?
De parcă de-aș avea o inimă, ar ști
Că n-are rost să bată ca și cum aș trăi.
Mă simt numai un punct, doar cât un vârf de ac
Apoi, cât o planetă îndată mă dilat
Este cuprins în mine, pulsând fără-ncetare
Întregul univers ce cu nesaț mă are.
002.027
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iuliana Ghioca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Iuliana Ghioca. “Dincolo de timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iuliana-ghioca/poezie/13928130/dincolo-de-timpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.