dragoste sub ploaie

Ploaia linge acoperisul de turta dulce al lumii soarece ud, acest semn de mirare undeva intr-o carte, undeva in alt ev, ploua in hohote peste haina cea neagra a printului mitlaev. De unul singur, o calatorie in doi intr-o inclestare pravalita sub ploaie, de plans si de-o suta de ani garbovit tot cerul peste noi se indoaie si eu bat cu bastonul meu ud in poarta inchisa cu bastonul meu alb bat in aceasta coperta ca intr-un zid in care cu degetul dureros desenez eu fereastra pe care, doamne, nu pot s-o deschid.