Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
Pictez în acurelă
galbenă și roz,
albă, și mov
poezia morții;
oase și cenușă,
Lut și viermi
Ceas programat...
la naștere,
inevitabil și uneori abstract
Ca o prefață la poemul vieții,
ușor consumându-se
precum cerneala acestui pix:
- Sunt eu?
Se deschide o ușă
Și intră celălalt.
...
Slujitorul devotat al meselor de scris
Unde coordonez viața cuvintelor
Spre viitoarele poeme nescrise
Le schimb locul,
le urăsc
și le iubesc,
le arunc la gunoi,
le uit
și le caut
Până târziu spre zori
Când veioza dictează
Stilul zilei
ce vine.
044283
0

P.S. Daca, eventual, mori de dorul nostru :), de marti nu ne mai gasesti la sediul pe care il stii...dar tot pe aproape!