iulian mos

mă ridica tata până-n tavanul casei unde mirosea a var proaspăt cu braţele lui ca două liane despletite pluteam în aer fluturat de viaţă râdeam cu gura plină aproape de

pe zidul tăcerii candela pâlpâie din ce în ce mai stins pe cărămizi urme de ulei se preling în iarbă.

Zidul şcolii nu mai există aşa cum nu mai există nici bocănceii jucăuşi din picioarele mele cu bombeurile jupuite de pietre nu mai există nici cravata roşie strânsă la gât cu inel din

involuntar am citit în palmele tale am escaladat muntele venus fără ca degetul lui să-mi simtă inima pe acoperișul iubirii de acolo ți-am văzut linia vieții a inimii și toate câmpiile fără

Sărut mâna mamă dragă, sărut mâna tatăl meu, pe al scării vieții valuri, voi urca spre voi și eu, cea din urmă așteptare îmi va deschide o poartă și-am sa zbor cu albe aripi pân la bolta

M-am căţărat în pomul de acasă până la crengile groase şi verzi şi am simţit curajul. mai sus am atins crengile subţiri şi albe şi am simţit resemnarea. deasupra lor am văzut crengile

vine din cer miros de cozonac semn că mama a aprins cuptorul din stele tata bate potcoave de aur cailor înaripați până la ei drumul e alb și-n ochi praf de clepsidră

Nu cred în dogme bisericile sunt făcute de muritori Dumnezeu nu doarme în ele ascultă pășește iartă lutul din care sunt făcut are rădăcinile stropite cu lacrimile pâinii pentru care

din depărtări vine miros de clorofilă cosașul e harnic se apropie până la iarbă mea am timp de 70 de ori câte șapte să sărut o icoană o rugăciune să-mi crească aripi.

Hai să debarasăm cuvintele la coşul de gunoi al vreunui punct cardinal să dezertăm undeva departe de-această lume dezlănţuită doi surdomuţi care se înţeleg prin limba mâinilor eu să fiu gura

dacă nu ai iubit cu adevărat dacă nu știi cât cântărește o secundă de așteptare tandrețea unei atingeri sau durerea unui șuierat de tren pierdut în depărtare nu scrie versuri de iubire dacă

Știu vei pleca într-o bună zi iubirii tale îi vor crește aripi vei zbura spre un alt destin acolo unde te poți simți tu însăți într-o potrivire compactă într-o respirație sincronă și atât de

Ce zici bre , acolo ? Te pui cu masculii tineri? Taci şi inghite-le stereotipurile, înjurăturile şi toate cuvintele prescurtate. Te pui cu masculii tineri? Tu nu-ţi vezi degetul cum tremură pe

Nu pe tine te-am pierdut mamă am pierdut doar o iubire pe care n-am s-o mai întâlnesc am pierdut mângâierea suspinul și duiosenia cuvintelor tale care-mi stau acum intemnitate-n

nu știu pe unde să te mai caut umbrele noastre s-au disipat în timp și spațiu nimic din tot ce le-au legat nu mai există îți zăresc zâmbetul pe chipul fiecărei femei dar niciuna nu-ți