Iulian Lian

Din chemarea ce mi-o faci: sui speranţe către tine, simt o vorbă de mai bine ca un lan întreg de maci. Din privirea ce mi-o ai: Freamăt ca un gând aproape, simt azurul tău pe pleoape cum ar

Să pui la un loc o floare înflorită şi un bujor cu rădăcini zdrelite de lipsa pământului... ai observat cum se privesc? Lin...cald... fără părtinire, încălziţi de acelaşi soare, lenănaţi de

Dinspre zile fără vise îţi deschizi alintul şi primeşti cuvinte scrise ieşind labirintul unor griji nedumerite care te-nconjoară. Ţie sunt poet, tu mi te fă a mia oară prima zi de

Lasă-te moale tinereţii mele! Nu te uita că urma-ţi este mare, uitată-n urmă fie noaptea care te-a purtat ca pe un pat de zăbrele. Şi hai să vezi cum e în tinereţe când albu-i alb iar negrul

Dă-mi câteva riduri! Să le admir...să văd în ele bucurii ce-or veni şi tristeţi trecute. Şi măsurându-le cu buzele, abia-abia le voi pricepe. Mă voi îndrăgosti de fiorul lor ca de Marea