Iulian

Ar fi frumos ca in basmele vechi citite la culcare sa poti sa opresti vantul in loc sa te asculte...sau randurile tale sa fie mai iuti decat el si sa-l inconjoare...
Nu ma consider in stare sa las ceva notabil pe a mea pagina, care sa fie demn de luat in seama si sa merite timpul care se pierde asa usor si nu se mai intoarce.
Totusi, m-am intors si ti-am lasat un semn pe pagina mea...cum suna? pagina mea... o sa mai revin pe aici sa iti citesc gandurile, cand iti vei face timp pentru ele.

Dacă lumea reală e mică, ce-am putea spune despre cea virtuală ... :)
Unele texte am reușit să le înțeleg, să le așez și să se recunoască cu mine, pe altele o sa mai încerc deși sunt convins că nu e obligatoriu...în afară de sentimente, trăiri, iluzii sau vise trecute prin niște taste de plastic, sper că ai rămas la fel ca odinioară, „o ploaie de vară” răcoroasă, împăciuitoare și totuși cu sens.

Mă bucur că te-am “revăzut și cunoscut” și altfel decât acum o vreme, și recunosc că m-am strecurat aici doar să îți trimit un mic gând bun :)
Numai bine de aici, Iulian.