Mediu
A fost cruntá despártirea, a fost cruntá si nedreaptá.
Lumina puternicá a dragostei má urmáreste la orice
pas. Aduceri-aminte, gânduri despre tine îmi hránesc
neîncetat sufletul, má tin treaz ore întregi. Atunci,
la granita dintre veghe si somn îmi apari ca o umbrá
diafaná, imaterialá, o fantasmá care, pe masurá ce
adorm, devine un înger îmbrácat cu lumina soarelui. Cu
pasi usori te apropii de mine gingas, capul de pieptul
meu ti-l rezemi. Capul meu împrumutá lumina trupului
táu încát párem douá diamante ce farmecá totul în jur.
Ochii tái cautá blând în ochii mei, cu un sárut îmi
dáruiesti acea tainicá si blândá cáldurá. Si ah! esti
frumoasa, esti demonica de frumos. Râzi...si sufletu-mi
nu se mai saturá sá priveascá arcuirea gratioasá a
trandafirilor buze, gropitele din obraji... Focul din
ochii tái este precum soarele în azurul infinit al
cerului. Simt cá nu-mi ajunge eternitatea sá te ador
013139
0
BA