Poezie
descantecul
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai rostit încet
neverosimil de încet
numele
și nu știu de ce
și cum
mi-a venit deodată să țip
să scot un strigăt asupra nopții
degetele împletite
în părul meu
șuvițele
alunecau peste ele
Nu se poate, nu se poate
nu mai puteam desface
descântecul
Ah, strigătul meu devora
frumusețea
într-o imensă
înduioșare
002473
0