4x4
nu, nu, noi nu știm ce e durerea nu știm ce-s izvoarele pot să coboare în dâre binefăcătoare până să se înnoade sub bărbie noi nu știm ce e o greutate care apasă noi nu admitem firul
descantecul
Mi-ai rostit încet neverosimil de încet numele și nu știu de ce și cum mi-a venit deodată să țip să scot un strigăt asupra nopții degetele împletite în părul meu șuvițele alunecau peste
perpetuum - sacrificiu in forma de T
sosesc agățate de picioare pe banda rulantă, moțăind din cap, clipind nostime, vioaie spre întâlnirea cu Vârful din unghi ascuțit de secunda înfigerii mâna de cauciuc lucrează ritmic sub masca
E noapte, esti tu
De ce vii în fiecare noapte atât de des îmi iei mâna amândoi în lume încotro niciodată nu întreb acum niciodată nu întrebam atunci urcam împreună fredonai
neliniște
Primăvara iar - Nori de neliniști trec val De inimi hoinar !
