HIPERMETROPIE
Sunt tristă pentru voi, chiar m-ați crezut... Acum văd bine – mi-am schimbat ieri hipermetropia pe miopie și văd de aproape tot ce, înainte, mi se pierdea în noapte, după ferestre
IMIulia MihaiDEZECHILIBRU
Poezie absurdă – mi-am crezut viața o proză prea scurtă încât să nu-i dau ritm și măsură, compromis și licențe romantic-poetice – mă cunosc doar de o zi, în fiecare zi... Și-mi vorbesc
IMIulia MihaiPROPORTIE
Cu mulțumiri femeii care ți-a pus verigheta pe deget – de la ea învăț astăzi gradele de bărbat însurat. Unii mai mult, alții, deloc – proporții inverse și rații decente... De la ea învăț,
IMIulia MihaiAmantă
Pe toți zeii, nu ți-am jurat decât amăgire – eram prozator pe atunci, aproape soție – nu știam aventura din rime, vers alb; egal mi-era pasul... Mă iartă în vers, mai să mă fure mariaj –
IMIulia MihaiNevină
Aș cere iertare cuiva, oricui, de m-ar cuprinde vina... Dar, nici pe-aproape, nici în șoaptă nu știu a spune îmi pare rău de lume – că m-a adus în brațe de oameni – că m-au crezut iubirea –
IMIulia MihaiMONOLOG
Îmi vibrează pământul sub tălpi, respiră vântul prin mine când mă gândesc la timpuri și verbe condițional-optative... Și sunt pentru că sunt, deși, uneori cred că suntem pentru că ești. Și
IMIulia MihaiPerspectiva
Dacă eu sunt atât de departe pe cât mă crezi și mă vezi, de ce ma simt mică atunci când trebuie să-ți intru în atriu? Să fie goliciunea ta? Să fie perspectiva, lumina? Sau...să-mi fi uitat în
IMIulia MihaiPoezie de tren
Poezie de tren, scriitor de vagon, am crezut în van, vanitos, că adevarul vi l-aș fi scos pe tapet, pe coperți, față-verso. O viață risipită-n confuzii, înbracată a-la cert... Nu-mi sunt, acum
IMIulia Mihai