Iulia Manescu

Am citit pe undeva rezultatele unui concurs internațional de fotografie, pe lângă care se explicau unele principii plastice aplicate în arta fotografică.
Se pare că ochiul uman percepe mai întâi ceea ce se află în partea dreaptă a oricărei imagini (tablou sau fotografie), aceasta dacă pe diagonală, în partea stângă, există un alt element, \"de susținere\". Echilibrul perfect într-un cadru se atinge dacă există două elemente pe aceeași diagonală - punctul de interes în dreapta și sublinierea sa pe partea stângă.
Poza câștigătoare reprezenta o barcă pescărească pe mare, la răsărit, în stânga jos, și un pescăruș sus, în colțul drept.
Este năucitor să te gândești că poza ar fi fost nulă dacă în locul acelui pescăruș ar fi fost un petic gol de cer, ca pe stânga, sau dacă pe ape nu ar fi plutit atunci acea barcă de pescari.
Ceea ce atinge sufletul sunt acele lucruri atât de mărunte, încât, dacă nu ar fi, poate nu le-ai simți tocmai lor lipsa, poate nici măcar nu le-ai intui pe ele în mod special, dar senzația de gol, de dezechilibru, ar spune totul.
Mă bucur că l-ați cercetat cu toții, pentru că văd în asta o sete de cunoaștere pentru ceva nou și altfel. Cred că nu există european care să nu fi căutat să îl înscrie în niște reguli fixe, să îi caute o tehnică precisă sau explicația filosofică, pe care să le transpună în pagini și pagini întregi.
Dar vă pun întrebarea: de ce să îngrădim nemărginirea în câteva corolare, în câteva pagini sau chiar în tomuri peste tomuri peste tomuri?
Voi spune doar atât: am căutat armonia, simplitatea și imaginea clară, colorată, sonoră, înmiresmată, plină de miez nu prin cuvintele care o descriu, ci prin sine, ca acea fotografie.
Am găsit-o în următoarele haiku (în ordinea clasamentului):

I. 15 - Rece;
II. 50 - Inimi de gheață;
III.56 - Reci (nu știu dacă mi se permite, dar aș putea sugera autorului varianta \"doi [în loc de noi] pe o bancă\"? - Te rog să îmi ierți îndrăzneala.)

Sa inteleg ca negati existenta adevarului? Dar de unde stiti voi ca negatia voastra este adevarata? Nu va dati seama de contradictia de care va serviti in filosofia voastra?
Vreti sa negati adevarul - adica realitatea - si totusi va folositi de instrumentul ratiunii (care este identificarea realitatii) pentru a o face. Instrumentul ratiunii este logica, admiterea axiomei ca A=A, si niciodata nu va putea fi egal cu nonA.
Daca ceea ce spuneti este ca exista posibilitatea de greseala de interpretare, sunt de acord, dar aceasta provine din necunoasterea unor fapte ale realitatii (sau ale adevarului, pe care il negati cu atata deznadajduire).
Este monstruos insa sa negi intreaga realitate si sa negi capacitatea perceptiva si interpretativa umana. Cel care o face cade in irational si se lasa condus de catre ceilalti, pentru ca refuza sa accepte faptele sau dovezile si sa-si formeze, studiindu-le, propria parere, acceptand in schimb simple prejudecati din exterior.
Numai cel care neaga realitatea se asteapta la miracole si se taraste pe burta in fata sarlataniei vreunui mag sau vraci tribal, pana cand ii ajunge cutitul la os. Cel care gandeste produce, isi castiga existenta si si-o motiveaza inventand, descoperind, trudind si culegand roadele muncii sale.
Numai irationalul asteapta sa primeasca fara sa munceasca, sa gandeasca altii pentru el. Numai irationalul se asteapta sa fie fericit neproducand, neoferind nimic celor de la care se asteapta sa primeasca ceva, sau chiar siesi. Numai el isi ingroapa aspiratiile, asculta doar de ceea ce vor altii ca el sa creada. Rationalul stie, insa, ca scopul vietii sale este fericirea si ca modul de a o atinge este de a incerca sa isi concretizeze visele, si nimic nu-l va opri. Isi va construi fericirea nu pe spinarea celorlalti, ci prin eforturile proprii, o va gasi nu in ceea ce decid ceialalti sa numeasca banal, ci in ceea ce codul sau moral numeste \"valoare\". In afaceri isi va vinde munca pe cat face, de la prieteni nu se va astepta sa il urmeze orbeste, ci ii va alege pe cei care merg de bunavoie in aceeasi directie, nefortand pe nimeni si neschimbandu-si cursul pentru a-l multumi pe altul. In dragoste va iubi omul care intrupeaza suma valorilor sale, caruia ii va oferi toata dragostea sa in schimb. Nu va astepta niciodata sa consume sau sa primeasca mai mult decat a produs, nu va insela niciodata vreun prieten sau o iubire... Si intotdeauna va apara adevarul!

Imi place ideea de concurs de Haiku, pentru ca de mica m-a fascinat cultura asiatica - si cea japoneza in special.
Sper sa nu va suparati pe mine daca va spun ca ceea ce faceti voi aici - majoritatea dintre voi - nu sunt haiku in adevaratul sens al cuvantului.
Ati surprins, in majoritatea cazurilor, ritmul (tradus la noi in numar de silabe) de 5-7-5. Dar aceasta este doar forma. Spiritul Haiku este profund japonez, chintesenta unei intregi culturi, care cauta NU sa socheze, ci sa gaseasca armonia.
Daca vreti sa scrieti Haiku adevarate, va rog nu-mi spuneti ca apele ard, ca impietresc inimi etc. - eu nu pot vedea, auzi, mirosi, atinge sau gusta toate acestea.
Faceti-ma sa simt frigul in oase printr-un tablou simplu (felicitari cui a scris \"Rece\", acela este Haiku, l-as compara chiar cu Basho sau cu Issa), faceti-ma sa miros florile, sa aud ploaia pe frunze, faceti-ma sa simt EU acea stare, fara sa o numiti pe a voastra. Descrieti-mi o CLIPA frumoasa si faceti-ma s-o traiesc EU prin ochii vostri pur contemplativi.
Haiku nu inseamna cuvinte socante, \"grele\" sau sonore, ci pacea din tacere.