Traim, prea mare cuvantul, dupa reguli stabilite de alte minti mai putrede poate decat ale noastre.
Ne imaginam ca iubim pentru ca asa am vazut ca e frumos, Ii cerem o jumatate de viata pentru ca
sau cel putin am fost...
m-am transformat... nu mai am camera, biroul de scris, dorintele ori visele marete, nici parul cret si nici baiatul cu ochelari din ultima banca nu mai sunt. Undeva pe drum
Mai sunt doar putine ore...Picuri de sudoare imi inunda tamplele parca ar vrea sa fuga, sa nu se piarda si ele...Mintea refuza sa imi mai dea ascultare, ea se teme, eu nu. Ea vrea sa uite, eu
un oftat, poate doua. un zambet, poate chiar un hohot de ras. ingrijorare si ...un pic de teama ?! hmmm....
e cald la tine in brate. uit de tot, deschid ochii
si imi aduc aminte.
IH