Poezie

Eul ucigaș

1 min lectură·22 august 2005

Mediu

În negura nopții mult prea-ntunecoase

O mână stăină pare-a-mi frânge gâtul

Se-aude un zgomot,trosnire de oase

Se-aud și suspine caci mă-neacă plânsul

Ce-o avea cu mine? Nimeni nu-mi răspunde

De ce sunt eu victima-al ăstui omor ?

Ce taină funestă de mine se-ascunde ?

Căci degete grele m-apasă și dor.

Cu fiece secundă și fiece ceas

Trupul mi se freamătă mai rau și mai tare

Lumea prea meschină aș vrea să o las

Încredere n-am, speranta îmi moare...

Am fost eu sortită pieirii de-atunci,

De când in lumină-am scăldat ai mei ochi ?

Ori este doar rodul divinei porunci?

Ori vreo vrăjitoare m-a pus sub deochi?

Nu știu ce-i cu mine, parcă nu sunt eu,

Fața imi e albă, trupu-mi schilodit

Și degete negre m-apasă mai greu

Mă-ntreb de ce oare incă n-am murit?

Privirea imi cade pe cei cinci dusmani

Ce par sa răsara din gâtul-mi subțire

Parcă i-aș cunoaste și i-aș ști de ani...

Iar când imi dau seama nu-mi mai vin in fire

În negura nopții mult prea-ntunecoase

O mână străină părea-mi frânge gâtul

A cui era mâna cu degete groase?

A mea era mâna, al meu era gândul...

002.294

Iulia. “Eul ucigaș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-0012956/poezie/137298/eul-ucigas

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.