Mărul lui Adam
Luminat de Soare Ca o planetă Sunt doar eu... Și eul meu O intimitate Și toată suflarea O pozitivitate Și-o mare negare Contrazicerea apasă Glasul inimii mă lasă Și zvâcnește tot mai
Nemuritor
Paravan pe cer ai pus Cu privirea m-ai străpuns Peste mine umbra vine Cu gânduri de tine pline Norii deasupra mea se-adună Întunericul se lasă Și mă simt ca intr-o plasă Luminat doar de
Sculptez
Sculptez un înger Să semene cu tine Sculptez O viață Să fii lângă mine Sculptez Ca să trăiesc Ca să iubesc Fiindcă eul însetat Sculptează neîncetat Pe hârtie, sentimente Și pe aer de se
Ploaie de sânge
Mintea-mi este înfundată Totul de pierde deodată Sângele îmi clocotește Sunt atât de incordat Cu mine nu mai vorbește Nici omul inflăcărat Multe trec pe langă mine Șiroaie de sânge line Si
Întotdeauna amândoi
Abajur spre tine pus Cu privirea m-ai străpuns Fără tine-s abiotic Într-un mediu abisal Absorbit de ai tăi ochi Acum coși cu ață neagră Rana mea ce acum ne leagă Două
