Te regăsești adesea
În soavele cântări
În dulcile speranțe
În ale zilei zori.
Și-atunci realizezi
Cum viața te îmbie,
Fiind mică, dar frumoasă,
Te-învață să iubești.
Nimic pe-această lume,
Nimic nu poate fi
Mai dulce, mai suav
Mai lent și mai senin
Ca poezia, versul,stihul
Citite-n zori de zi.
Ca-un cantec lent de toamă
Nostalgic și gingaș
Compus pe vatra
IA